
Oare de ce ne credem prea "maturi" ca sa-i mai scriem Mosului Craciun? Pana la urma, cu fiecare dorinta exprimata intr-o scrisoare naiva, stabileam, chiar inconstient, obiective, nu-i asa? Undeva, pe un colt de inima, am mai pastrat o bucatica din jurnalul copilariei. Si cred ca am sa-l invit pe Mos Craciun la un cappuccino in oras, asa ca sa aduc inapoi zambetul copilariei si speranta de nezdruncinat a sinceritatii acelei varste.
Mos Craciune,
În atâtia ani de-a rândul,
Mi-ai citit în taina gândul.
Si, în noaptea de Craciun,
Mi-ai trimis un înger bun.
Multe daruri mi-ai adus,
Când dormeam în visuri dus!...
Uite, ce te rog acum:
Sa te-abati putin din drum
Si, din sacul fermecat,
Parte buna sa le faci
Si copiilor saraci.
Si mai fa-le-o bucurie:
Scapa-i, zau, de saracie!
Pâine sa le pui pe masa,
Veselie da-le-n casa...
Apoi, te-as ruga fierbinte,
Adu-ti si de mine aminte:
De mai ai vreo bijuterie,
Poti sa mi-o aduci si mie.
Mi-ai citit în taina gândul.
Si, în noaptea de Craciun,
Mi-ai trimis un înger bun.
Multe daruri mi-ai adus,
Când dormeam în visuri dus!...
Uite, ce te rog acum:
Sa te-abati putin din drum
Si, din sacul fermecat,
Parte buna sa le faci
Si copiilor saraci.
Si mai fa-le-o bucurie:
Scapa-i, zau, de saracie!
Pâine sa le pui pe masa,
Veselie da-le-n casa...
Apoi, te-as ruga fierbinte,
Adu-ti si de mine aminte:
De mai ai vreo bijuterie,
Poti sa mi-o aduci si mie.





